Evrei 3

¹De aceea, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, Cristos Isus, ²Care a fost credincios celui ce l-a rânduit, așa cum și Moise a fost credincios în toată casa lui. ³Fiindcă acesta a fost considerat demn de mai multă glorie decât Moise, întrucât cel ce a zidit casa are o mai mare onoare decât casa. ⁴Căci fiecare casă este zidită de cineva, dar cel ce zidește toate este Dumnezeu. ⁵Și Moise, într-adevăr, a fost credincios în toată casa lui ca servitor, pentru mărturia acelor lucruri ce urmau să fie vorbite după aceea; ⁶Dar Cristos ca fiu peste propria lui casă; a cărui casă suntem noi, dacă neclintit ținem strâns cutezanța și bucuria speranței, până la sfârșit. ⁷De aceea, (așa cum spune Duhul Sfânt: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, ⁸Nu vă împietriți inimile, ca în răzvrătire, în ziua ispitirii în pustie, ⁹Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut faptele mele patruzeci de ani. ¹⁰De aceea m-am mâhnit pe această generație și am spus: Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor și nu au cunoscut căile mele. ¹¹Așa că am jurat în furia mea: Nu vor intra în odihna mea). ¹²Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea a necredinței, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu. ¹³Ci îndemnați-vă zilnic unii pe alții, cât timp se spune: Astăzi, ca nu cumva să fie vreunul dintre voi împietrit prin înșelătoria păcatului. ¹⁴Fiindcă suntem făcuți părtași ai lui Cristos, dacă ținem strâns începutul încrederii noastre neclintit până la sfârșit; ¹⁵Deoarece se spune: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile ca în răzvrătire. ¹⁶Fiindcă unii, după ce au auzit, s-au răzvrătit; însă nu toți care au ieșit din Egipt, prin Moise. ¹⁷Dar pe cine s-a mâhnit el patruzeci de ani? Nu pe cei ce au păcătuit, ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? ¹⁸Și cui a jurat el că nu vor intra în odihna lui, dacă nu celor ce nu au crezut? ¹⁹Așadar, vedem că nu au putut să intre din cauza necredinței.