Isaia 41

¹Tăceţi înaintea mea, insule; şi să îşi înnoiască poporul tăria, să se apropie; să vorbească atunci, să ne apropiem împreună la judecată. ²Cine a ridicat pe cel drept din est, l-a chemat la piciorul său, i-a dat naţiunile înaintea lui şi l-a făcut să conducă peste împăraţi? I-a dat ca praf sabiei lui şi ca paie alungate arcului său. ³I-a urmărit şi a trecut în siguranţă, pe calea neumblată de picioarele lui. ⁴Cine a lucrat-o şi a făcut-o, chemând generaţiile de la început? Eu, DOMNUL, sunt cel dintâi şi cel din urmă; Eu sunt el. ⁵Insulele au văzut şi s-au temut; marginile pământului s-au înspăimântat, s-au apropiat şi au venit. ⁶Ei au ajutat fiecare pe aproapele său; şi fiecare a spus fratelui său: Încurajează-te. ⁷Astfel tâmplarul a încurajat pe aurar şi cel care finisează cu ciocanul pe cel care a lovit nicovala, spunând: Este gata pentru sudură şi l-a fixat în cuie, să nu fie mişcat. ⁸Dar tu, Israel, eşti servitorul meu, Iacob, cel pe care l-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul meu. ⁹Tu, cel pe care l-am luat de la marginile pământului şi te-am chemat dintre cei mai de seamă bărbaţi ai acestuia şi ţi-am spus: Tu eşti servitorul meu; te-am ales şi nu te-am lepădat. ¹⁰Nu te teme, căci eu sunt cu tine; nu te descuraja căci eu sunt Dumnezeul tău; te voi întări; da, te voi ajuta; da, te voi susţine cu dreapta dreptăţii mele. ¹¹Iată, toţi cei care s-au aprins împotriva ta vor fi ruşinaţi şi încurcaţi, vor fi ca nimic; şi cei care se luptă cu tine vor pieri. ¹²Îi vei căuta şi nu îi vei găsi, pe cei care s-au certat cu tine, cei care se războiesc împotriva ta vor fi ca nimic şi ca un lucru de nimic. ¹³Fiindcă eu, DOMNUL Dumnezeul tău, îţi voi ţine mâna dreaptă, spunându-ţi: Nu te teme; te voi ajuta. ¹⁴Nu te teme, tu, vierme Iacob şi voi bărbaţi ai lui Israel; te voi ajuta, spune DOMNUL şi răscumpărătorul tău, Cel Sfânt al lui Israel. ¹⁵Iată, te voi face o unealtă de vânturat nouă şi ascuţită cu dinţi, vei vântura munţii şi îi vei pisa mărunt şi vei face dealurile ca pleava. ¹⁶Le vei vântura şi vântul le va duce şi vârtejul de vânt le va împrăştia, iar tu te vei bucura în DOMNUL şi te vei făli în Cel Sfânt al lui Israel. ¹⁷Când săracii şi nevoiaşii caută apă şi nu este şi limba lor se sfârşeşte de sete, eu, DOMNUL, îi voi asculta; eu, Dumnezeul lui Israel, nu îi voi părăsi. ¹⁸Voi deschide râuri în locuri înalte şi fântâni în mijlocul văilor, din pustiu voi face un iaz de apă; şi pământul uscat, izvoare de apă. ¹⁹Voi sădi în pustiu cedrul, salcâmul şi mirtul şi măslinul; voi pune în pustiu împreună bradul şi pinul şi merişorul, ²⁰Să vadă şi să ştie şi să ia aminte şi să înţeleagă împreună, că mâna DOMNULUI a făcut aceasta şi Cel Sfânt al lui Israel l-a creat. ²¹Arătaţi cauza voastră, spune DOMNUL; aduceţi argumentele voastre puternice, spune Împăratul lui Iacob. ²²Să le aducă înainte şi să ne arate ce se va întâmpla, să arate lucrurile dinainte, ce sunt ele, să luăm aminte la ele şi să cunoaştem sfârşitul lor; sau vestiţi-ne lucrurile ce vor veni. ²³Arătaţi lucrurile ce vor veni pe urmă, să cunoaştem că voi sunteţi dumnezei; da, faceţi bine, sau faceţi rău, ca să ne descurajăm şi să le privim împreună. ²⁴Iată, voi sunteţi de nimic şi lucrarea voastră de nimic, o urâciune este cel care vă alege. ²⁵Am ridicat pe unul din nord şi va veni, de la răsăritul soarelui va chema el numele meu; şi va veni peste prinţi ca peste mortar şi precum olarul calcă în picioare lutul. ²⁶Cine a vestit de la început, ca să ştim? Şi înainte de timp, ca să spunem: El este drept, da, nu este nimeni care arată, da, nu este nimeni care vesteşte, da, nu este nimeni care aude cuvintele voastre. ²⁷Cel dintâi va spune Sionului: Iată, iată-i; şi voi da Ierusalimului pe unul care aduce veşti bune. ²⁸Fiindcă am privit şi nu a fost vreun om, nici chiar printre ei; şi nu a fost vreun sfătuitor, care, când i-am întrebat, să poată răspunde vreun cuvânt. ²⁹Iată, ei sunt toţi deşertăciune; faptele lor sunt nimic, chipurile lor turnate sunt vânt şi confuzie.