Proverbele 1

¹Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel; ²Pentru a cunoaște înțelepciunea și instruirea; pentru a pricepe cuvintele înțelegerii; ³Pentru a primi instruirea înțelepciunii, a dreptății și a judecății și a echității; ⁴Pentru a da agerime celor simpli, tânărului, cunoaștere și discernământ. ⁵Un înțelept va asculta și își va crește învățătura, și un om al priceperii va obține sfaturi înțelepte; ⁶Pentru a înțelege un proverb și interpretarea lui, cuvintele înțelepților și vorbele lor adânci. ⁷Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii; dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și instruirea. ⁸Fiul meu, ascultă instruirea tatălui tău și nu părăsi legea mamei tale; ⁹Fiindcă ele vor fi o podoabă de har pentru capul tău și lănțișoare în jurul gâtului tău. ¹⁰Fiul meu, dacă păcătoșii te ademenesc, nu te învoi! ¹¹Dacă ei spun: Vino cu noi, să stăm la pândă pentru a vărsa sânge, să pândim în ascuns și fără motiv pe cel nevinovat; ¹²Să îi înghițim de vii precum mormântul; și în întregime, ca pe cei ce coboară în groapă; ¹³Vom găsi toate averile prețioase, ne vom umple casele cu pradă; ¹⁴Aruncă-ți sorțul printre noi; să avem toți o singură pungă; ¹⁵Fiul meu, nu umbla cu ei pe cale; oprește-ți piciorul de la cărarea lor; ¹⁶Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge. ¹⁷Cu siguranță în zadar este întinsă plasa înaintea ochilor oricărei păsări. ¹⁸Și ei stau la pândă pentru a vărsa propriul lor sânge; pândesc în ascuns propriile lor vieți. ¹⁹Astfel sunt căile fiecărui om lacom de câștig, lăcomie care ia viața celor ce o au. ²⁰Înțelepciunea strigă afară; își înalță vocea pe străzi; ²¹Ea strigă în piața de adunare a mulțimii, în pragurile porților; își rostește cuvintele ei în cetate, spunând: ²²Până când simplilor, veți iubi simplitatea și batjocoritorii se vor desfăta în batjocurile lor și proștii vor urî cunoașterea? ²³Întoarceți-vă la mustrarea mea; iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele. ²⁴Deoarece v-am chemat și ați refuzat; mi-am întins mâna și nimeni nu a dat atenție; ²⁵Dar ați făcut de nimic tot sfatul meu și ați refuzat mustrarea mea; ²⁶Și eu voi râde la nenorocirea voastră; îmi voi bate joc când vine spaima voastră; ²⁷Când vine spaima voastră ca pustiirea și nimicirea voastră vine ca un vârtej de vânt; când vine strâmtorarea și chinul peste voi, ²⁸Atunci mă vor chema, dar voi refuza să răspund; devreme mă vor căuta, dar nu mă vor găsi, ²⁹Pentru că au urât cunoașterea și nu au ales teama de DOMNUL; ³⁰Au refuzat sfatul meu, au disprețuit întreaga mea mustrare. ³¹De aceea vor mânca din rodul căii lor și vor fi îndestulați cu propriile lor planuri. ³²Fiindcă abaterea de pe cale a celor simpli îi va ucide și prosperitatea proștilor îi va nimici. ³³Dar oricine îmi dă ascultare va locui în siguranță și va fi liniștit față de teama de rău.