Psalmii 142

Maschil al lui David; când era în peșteră: o rugăciune. ¹Cu vocea mea am strigat către DOMNUL; cu vocea mea mi-am făcut cererea către DOMNUL. ²Mi-am vărsat plângerea înaintea lui; am arătat înaintea lui tulburarea mea. ³Când duhul meu a fost copleșit înăuntrul meu, atunci ai cunoscut cărarea mea. În calea pe care am umblat, ei au pus pe ascuns o capcană pentru mine. ⁴M-am uitat la dreapta mea și am privit, dar nu a fost niciun om care să mă cunoască, mi-a lipsit locul de scăpare; nimeni nu s-a îngrijit de sufletul meu. ⁵Am strigat către tine, DOAMNE, am spus: Tu ești locul meu de scăpare și partea mea în țara celor vii. ⁶Dă atenție strigătului meu, pentru că am fost foarte înjosit, eliberează-mă de persecutorii mei, căci sunt mai puternici decât mine. ⁷Scoate sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău, cei drepți mă vor înconjura, căci îmi vei face mult bine.