Cântarea cântărilor 4

¹Iată, tu eşti frumoasă, iubita mea; iată, tu eşti frumoasă; tu ai ochii porumbiţei între şuviţele tale; părul tău este ca o turmă de capre, care se arată din muntele Galaad. ²Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, venite de la scăldare, toate cu miei gemeni şi niciuna nu este stearpă între ele. ³Buzele tale sunt ca o aţă de stacojiu şi vorbirea ta frumoasă; tâmplele tale sunt ca o bucată de rodie între şuviţele tale. ⁴Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit pentru a fi casa de arme, în care atârnă o mie de paveze, toate scuturi de războinici. ⁵Cei doi sâni ai tăi, ca două căprioare tinere ce sunt gemene, ce pasc printre crini. ⁶Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, mă voi duce la muntele de mir şi la dealul de tămâie. ⁷Tu toată eşti frumoasă, iubita mea; nu este pată în tine. ⁸Vino cu mine din Liban, mireaso, cu mine din Liban; priveşte din vârful Amanei, din vârful Şenirului şi Hermonului, din vizuinile leilor, din munţii leoparzilor. ⁹Mi-ai răpit inima, sora mea, mireaso; mi-ai răpit inima cu unul din ochii tăi, cu un lănţişor al gâtului tău. ¹⁰Cât de frumoasă este iubirea ta, sora mea, mireaso! Cu cât mai bună este dragostea ta decât vinul! Şi mirosul miresmelor tale decât toate mirodeniile! ¹¹Buzele tale, mireaso, picură precum fagurele; miere şi lapte sunt sub limba ta; şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului. ¹²O grădină îngrădită este sora mea, mireasa mea, un izvor închis, o fântână sigilată. ¹³Lăstarii tăi sunt o livadă de rodii, cu fructe plăcute; camfor, cu nard, ¹⁴Nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu toţi copacii de tămâie, mir şi aloe, cu toate mirodeniile cele mai alese; ¹⁵O fântână a grădinilor, un izvor al apelor vii şi pâraie din Liban. ¹⁶Trezeşte-te, vântule de nord; şi vino, sudule; suflă peste grădina mea, ca mirodeniile ei să curgă. Să vină preaiubitul meu în grădina lui şi să mănânce roadele ei plăcute.