Cântarea cântărilor 8

¹O, de ai fi fost ca fratele meu, care a supt sânii mamei mele! Când te-aş găsi afară, te-aş săruta; da, nu aş fi dispreţuită. ²Te-aş conduce şi te-aş aduce în casa mamei mele, care m-ar învăţa: Te-aş face să bei din vinul înmiresmat din sucul rodiei mele. ³Mâna lui stângă să fie sub capul meu şi mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze. ⁴Vă poruncesc fiicelor Ierusalimului, nu stârniţi nici nu treziţi iubirea mea, până când îi place lui. ⁵Cine este aceasta care vine din pustie, sprijinindu-se pe preaiubitul ei? Te-am ridicat de sub măr; acolo mama ta te-a adus pe lume; acolo te-a adus pe lume cea care te-a născut. ⁶Pune-mă ca un sigiliu pe inima ta, ca un sigiliu pe braţul tău; căci dragostea este puternică precum moartea; gelozia este crudă precum mormântul; cărbunii ei sunt cărbuni de foc, cu o flacără foarte fierbinte. ⁷Multe ape nu pot stinge dragostea, nici potopurile nu o pot îneca; dacă un om şi-ar da toată averea casei lui pentru dragoste, ar fi în întregime dispreţuită. ⁸Avem o soră mică ce nu are sâni; ce vom face pentru sora noastră în ziua când se va vorbi pentru ea? ⁹Dacă ea ar fi zid, am zidi peste ea un palat din argint; şi dacă ar fi uşă, am închide-o cu scânduri de cedru. ¹⁰Eu sunt zid şi sânii mei ca turnuri; atunci am fost în ochii lui ca una care a găsit favoare. ¹¹Solomon a avut o vie la Baal-Hamon; el a arendat via unor păzitori; fiecare trebuia să aducă pentru rodul acesteia o mie de arginţi. ¹²Via mea, care este a mea, este înaintea mea; o mie să fie pentru tine, Solomon, iar două sute pentru cei ce păzesc rodul ei. ¹³Tu care locuieşti în grădini, însoţitorii dau ascultare vocii tale; fă-mă să o aud. ¹⁴Grăbeşte-te, preaiubitul meu, şi fii precum o căprioară sau un tânăr căprior pe munţii de mirodenii.